Juriul compus din Nicolae Manolescu (preşedinte), Al. Cistelecan, Bogdan Creţu, Mădălina Ghiu şi Bogdan-Alexandru Stănescu (membri) a desemnat anul acesta un singur cîştigător al Concursului de debut al Editurii Cartea Românească: Tudor Călin, pentru romanul Clubul de biliard. Felicitări!

“Nu venise să-mi vândă aspiratoare. Nu venise nici să-mi vândă maşini de spălat. Nu a făcut nici măcar o aluzie la frigidere. Atunci m-am simţit dator să fac conversaţie despre cuptoare cu microunde, dar domnul Nicolaescu nu a susţinut discuţia care avea să se stingă curând într-o tăcere stânjenitoare. Prinzând curaj, oaspetele a început să-mi vorbească despre tatăl său, un lucrător de bancă, contabil de formaţie. Nicolaescu Senior se pensionase cu doi ani înainte de limita de vârstă pentru probleme cardiace, o misterioasă aritmie asupra căreia medicii cei mai vestiţi nici măcar nu reuşiseră să se pună de acord în ce priveşte natura ei, darămite să o şi vindece. Murise – săracul! – subit, fără chinuri, fără să horcăie măcar o dată, lăsând în urmă o soţie neconsolată şi pe unicul lor fiu; abia ce i se făcuse parastasul de şase săptămâni. Ultimii ani din viaţă şi-i petrecuse în izolare, dând impresia că lucrează la ceva important.
Relaţia dintre Robert şi tatăl său se înscrisese între ignorarea mutuală, caracteristică multor cupluri părinte-fiu din zilele noastre, şi o uşoară şi nevinovată conflictualitate, aveam să aflu de la interlocutorul meu pus pe făcut confidenţe. Tocmai luasem două tablete de Prozac aşa că răbdarea mea era la cote maxime. Este un medicament excelent pentru cei cu tulburare de personalitate de tip obsesiv-compulsiv. Am probleme de când m-a lăsat şi cea de-a doua nevastă, iar doctorul mi l-a prescris în doză maximă. Totul trebuie să fie neted, aliniat, simetric. Îl iau şi mă liniştesc.”
Fragment din Clubul de biliard, autor Tudor Călin.
O carte dedicată Andreei, pe care nu o vom uita niciodată.