http://www.miribratu.com/blog/2007/05/13/dumnezeu-ne-saruta-pe-gura/ Un blog moderat & ilustrat de BRATU. Miri BRATU Thu, 20 Nov 2008 08:36:04 +0000 http://wordpress.org/?v=2.2 http://www.miribratu.com/blog/2007/05/13/dumnezeu-ne-saruta-pe-gura/#comment-1292 BRATU Mon, 23 Jul 2007 18:49:08 +0000 http://www.miribratu.com/blog/2007/05/13/dumnezeu-ne-saruta-pe-gura/#comment-1292 Doar daca vine sfarsitul lumii... Doar daca vine sfarsitul lumii…

]]> http://www.miribratu.com/blog/2007/05/13/dumnezeu-ne-saruta-pe-gura/#comment-1291 Mak - Macarie Mon, 23 Jul 2007 15:21:12 +0000 http://www.miribratu.com/blog/2007/05/13/dumnezeu-ne-saruta-pe-gura/#comment-1291 N-am să mă leg decât de primul paragraf, de ce? ... pentru că atunci când l-am citit mi-am zis: "parcă mi-ar citi din suflet". Ciudat?! Nici pe departe. Da, pur şi simplu am simţit că Miri mi-a deschis sufletul, ca pe o carte cu imagini, şi s-a apucat să scrie din ce-a văzut pe acolo. "Un pic cam atee, bine, necondiţionat, corect, iubire, iertare, Destin, cei care vorbesc de divinitate fără să deranjeze, Dan Puric, o rugăminte, copilăresc, răscruce, semn ...iar el mi-a arătat că Nu exist." Nici eu n-aş fi fost în stare să mă descriu atât de bine în relaţia cu Doamne-Doamne. De la partea cu "the devil itself" însă... m-a pierdut, din păcate. Când eram prin liceu era la modă să te duci la psihologul şcolii (de fapt, un fel de consilier, whatever) şi... hop şi eu. Intru pe uşă, ...parcă am apucat să mă aşez şi pe scaun, ...îmi aduc aminte că eu nu puteam să zic mai nimic, că ea, deşi îmi vorbea pentru prima (şi ultima) oară, m-a citit aşa cum am simţit că mă citea Miri mai sus... şi mi-a spus, n-am să uit toată viaţa mea: "Se vede în ochii tăi golul care te despare de ceilalţi."... şi-am plecat... ce mai era de zis? Îmi vine uneori să vorbesc mult... apoi îmi vine să tac şi mai mult. Şi tac. P.S.: mi-am permis să-ţi spun Miri... Iartă-mă! ...şi cred că nu e prima dată... oare va fi ultima?! N-am să mă leg decât de primul paragraf, de ce? … pentru că atunci când l-am citit mi-am zis: “parcă mi-ar citi din suflet”. Ciudat?! Nici pe departe. Da, pur şi simplu am simţit că Miri mi-a deschis sufletul, ca pe o carte cu imagini, şi s-a apucat să scrie din ce-a văzut pe acolo. “Un pic cam atee, bine, necondiţionat, corect, iubire, iertare, Destin, cei care vorbesc de divinitate fără să deranjeze, Dan Puric, o rugăminte, copilăresc, răscruce, semn …iar el mi-a arătat că Nu exist.” Nici eu n-aş fi fost în stare să mă descriu atât de bine în relaţia cu Doamne-Doamne. De la partea cu “the devil itself” însă… m-a pierdut, din păcate.
Când eram prin liceu era la modă să te duci la psihologul şcolii (de fapt, un fel de consilier, whatever) şi… hop şi eu. Intru pe uşă, …parcă am apucat să mă aşez şi pe scaun, …îmi aduc aminte că eu nu puteam să zic mai nimic, că ea, deşi îmi vorbea pentru prima (şi ultima) oară, m-a citit aşa cum am simţit că mă citea Miri mai sus… şi mi-a spus, n-am să uit toată viaţa mea: “Se vede în ochii tăi golul care te despare de ceilalţi.”… şi-am plecat… ce mai era de zis?
Îmi vine uneori să vorbesc mult… apoi îmi vine să tac şi mai mult. Şi tac.
P.S.: mi-am permis să-ţi spun Miri… Iartă-mă! …şi cred că nu e prima dată… oare va fi ultima?!

]]> http://www.miribratu.com/blog/2007/05/13/dumnezeu-ne-saruta-pe-gura/#comment-408 emi Mon, 14 May 2007 08:27:25 +0000 http://www.miribratu.com/blog/2007/05/13/dumnezeu-ne-saruta-pe-gura/#comment-408 fain post, si daca te obisnuiesti cu absurdul, in timp o sa ti devina normal. si da, Puric rulez. fain post, si daca te obisnuiesti cu absurdul, in timp o sa ti devina normal. si da, Puric rulez.

]]>