Între Borât şi Borat
Mi-am pus HBO acum cîteva luni. Nu ţin minte să fi avut parte în vreo seară de un film mişto. De cîte ori deschid televizorul, văd numai filme cu cretini care se pîrţîie, se pişă, se cacă, mănîncă rahat la propriu, beau pişat, se scarpină în cur şi după aia îşi miros degetele şi aşa mai departe. De unde se trage trendu cu filmele astea cu idioţi? Ne simţim atît de bine cînd vedem că există oameni mai proşti decît noi, e incomparabil mai bine decît să ne obosim să căutăm lucrurile de valoare, oameni mai de valoare decît noi?
La locurile de muncă ţîţele, cracii, bucile şi buzele au pus stăpînire pe departamente. Ţîţele, bucile şi buzele cresc pe măsură ce creşte contul în bancă şi urcă posesoarele pe scara socio-profesională.
Ne-am dus şi-am pus ştampila pe buOul de Băsescu în lipsă de altceva, pentru că de fiecare dată suntem forţaţi să alegem între un rău mai mic şi un rău mai mare. Dacă am pus ştampila pe cutra de Iliescu, a trebuit să facem lucrul “moral” şi să-l aducem şi pe ţăran înapoi. “Marinarul şochează din nou”, scriam într-un material, dar mi s-a atras atenţia că Băsescu nu şochează, ci confirmă. Aşa e. Băselu confirmă. Confirmă că atunci cînd te mişti printre curve nu-i bine să fii găozar chiar şi atunci cînd încerci să eviţi anumite găuri; e bine să fii ţăran, mîrlan şi rasist pentru că astea sunt valorile noastre de popoL şi la asta ovaţionăm. Cine ovaţionează în faţa unui preşedinte boring, politically correct? Poate cretinii. Dobitocii ăia din filmele americăneşti cu proşti în care agreăm doar labele şi băşaturile. Nu starea de politically correctness e starea firească. Nouă ne place să ni se spună să numărăm oUăle şi ne place să credem că suntem civici şi morali cînd mergem la vot, că facem diferenţa, în loc să le arătăm vitelor că ne-a ajuns cuţitul la os, că nu mai vrem, că ne doare în cur de ei, la fel cum îi doare pe ei de noi, şi că fără noi sunt nimic. “Băsescu, reales la referendum de 3% din populaţia cu drept de vot”, ar fi însemnat adevărata măsură a valorii curmaciului.
Vomităm peste tot şi mestecăm căcat. Asta e starea firească şi nu mai contează nimic din ceea ce este bun sau corect, din ceea ce simţim că am vrea să facem sau ni s-ar potrivi cu adevărat. Contează ce e la modă, fularele la patruj’ de grade, contează să combatem, să dăm în cap, să scuipăm, să descurajăm, să înfierăm sau din contra, să lingem în cur. Da ocupaţiilor coprofage! “Ce ştiu românii să facă în week-end?” Ştirea asta e în trend. Pînă şi Realitatea TV s-a prins. Mici, bere şi manele, printre blocurile gri şi grătarele slinoase. Cum sunt românii în general şi ce le place să facă? Păi să vedem. Aş zice că suntem neam de urinatori, căcători şi borîtori. Cine pleacă ultimul trage apa…
May 22nd, 2007 at 11:08 pm
Nu vad de ce trebuie sa te cobori la un nivel marinaresc pentru a-ti exprima un punct de vedere.
May 22nd, 2007 at 11:58 pm
Halal post. Înfierăm mitocănia, înfierăm fufele (cu buze mărite şi toate cele), dar cu limbaj de mahala şi în stil de ţaţă. No further comment…
May 23rd, 2007 at 9:29 am
Ntz, ntz. Vedeti cum sariti sa-mi dati in cap?…
May 23rd, 2007 at 10:24 am
Urlă invidia în tine. Ce e aşa rău să ai ţâţe şi toate cele!
May 23rd, 2007 at 11:22 am
Cand o sa va masoare si pe voi sefii in functie de marimea penisului sa vezi ce invidios o sa fii tu pe colegul care-ti ajunge superior doar pentru ca-l avea cu 3 cm mai lung decat al tau.
May 23rd, 2007 at 2:20 pm
E unul care cântă
Mai bine decât mine?
Cu atât mai bine ţării
Şi lui cu atât mai bine!
Vasile Alecsandri
May 24th, 2007 at 5:35 pm
Ti se pare (ca sarim sa-ti dam in cap). Insa cand il critici pe X ca e mitocan, nu stiu daca e tocmai potrivit s-o faci folosind acelasi limbaj pe care-l foloseste X. Sau?
Eu nu ma mai uit la TV de vreun an jumate. Sunt mult mai fericit. Chair nu ma intereseaza ce fac romanii in weekend si ce injuratura a mai debitat Popeye the president man, poop poop! [pun intended]
May 25th, 2007 at 10:36 am
Sau.
May 26th, 2007 at 1:28 pm
dezgustator post. am ajuns aici pentru ca am vazut ca esti membra in jurul BadorGood si am crezut ca poate descopar ceva interesant daca te google-esc. dupa ce am citit primele doua posturi de pe blogul asta, cred ca ar fi bine sa ma opresc. oricum, probabil ca stresul din romania, te-a facut asa amara. poate ar fi mai bine sa nu scrii posturi infieratoare si sa faci o plimbare in natura, ceva sport, etc. asta ar putea sa iti aduca ceva optimism.
May 26th, 2007 at 1:52 pm
Mai, mai. Ce dezamagire. Curat scandalos.
Ce ai citit, draga cristina, sunt ultimele posturi, nu primele, si daca tot te-ai obosit sa citesti asa cuvinte dezgustatoare, era dragut si elegant sa te deranjezi sa dai o sansa priceperii mesajului. Da’ nu tin neaparat. Fiecare dupa cat il tin puterile neuronale. Ma scuzati, din nou, pentru sinceritate. Nu stiu si nu tiu sa impresionez pe nimeni si sunt de parere ca cea mai buna terapie, in tot, e adevaru. Chiar si atunci cand ustura al dracu de tare. In adevar sta izbavirea.
May 27th, 2007 at 2:03 am
hehehe, ce mi-e cuvîntul, ce mi-e trăirea…nu se sperie decît cine trebuie…mda ..dă-i înainte fără frică..valabilă simţirea…:)
May 27th, 2007 at 4:20 am
Hai să luăm o persoană decentă, lovită brusc de-o scurtă nevoie. În parc. Şi toaleta „ecologică” e ocupată, şi persoana d’abia se mai ţine. Cum se exprimă? Cum poate: se ţine şi mărunţeşte din picioare, aşteptându-şi rândul.
Hai să luăm acum şi-un mitocan, precum făcea şi conu’ Iancu. Cum o să se „exprime” mitocanul? Simplu: printr-un scurt dialog cu un copac de la marginea aleii. E mai simplu şi mai uşor; natural şi fără inhibiţii.
Veneam aici de multă vreme să găsesc o lume mai altfel, mai diafană, mai ciudată, mai elegantă, mai… Acum? Am rămas cu ce găsesc şi la colţul blocului, cu ţiganii mei care gustă şi dă bostan, şi dă floare…
May 27th, 2007 at 11:02 am
Pentru Barbu & ceilalti. Continuu agresate, lumile ‘diafane’ se degradeaza. Revoltandu-ma, ma opun degradarii.
Hai sa facem o mica analiza pe text. Ma simt un pic nedreptatita de raspunsurile primite aici, dar le respect pentru ca sunt parerile voastre, asa cum consider ca si ceea ce simt eu ar trebui in egala masura respectat.
Primul alineat. Jur ca nu am facut decat sa descriu, gest cu gest, ceea ce am vazut in filmul de pe HBO care se presupunea ca e o comedie si ar trebui sa ma binedispuna. Deci nu e vorba de nimic metaforic.
Al doilea alineat. E cliseu deja, nici nu merita discutat.
Al treilea alineat. Am exagerat. Dar nici macar exagerarile alea nu pot spune cat e dezamagirea de mare.
Al patrulea si ultimul. Metaforic la inceput, se incheie exact prin ceea ce ai descris tu si vad zilnic, zilnic, zilnic. Sunt scarbita iar tacerea nu mai e o manifestare multumitoare.
Dincolo de toate sentimentele noastre de scarba, dupa fiecare strigat si atribuire de vina, ramane capacitatea de a Ierta si de a-i acorda celuilalt sansa pentru un nou inceput, o noua demonstratie ca el conteaza. Eu nu ma deschid in fata celor marunti. Cine e marunt poate sa arunce piatra si sa nu intoarca capul. Dar Puterea cea mare consta in a indura, accepta, intelege, ierta, si nu in condamnari definitive. Parerea mea.
June 5th, 2007 at 11:17 am
ia te uita unde se ascundeau budibonzii si pudibondoacele :))
miri, stii reclama aia…
“korekt! baga mare!”