simţ enorm şi văz monstruos

Noaptea trecută am visat că mă înghiţea marea. Pe mine. Care nu merg niciodată la mare, mai mult de o zi, doar pentru a mi-o reaminti şi atît. Pentru mine marea de cînd eram mică era umbra copacului la care mă retrăgeam întotdeauna la marginea plajei din Mamaia. Nisipul nu mai era fin acolo, era plin de chiştoace de ţigări şi de cioturi mici căzute din crengile copacilor. Îmi răneam tălpile şi priveam la copiii care aveau curajul să se joace cu mingea. Fiecare vară cînd nu mergeam la munte era atît începutul cât şi prelungirea alienării de azi.

M-a înghiţit marea noaptea trecută, cu valuri înalte cât blocul. Mare verde, cu alge fine şi cu miros doar ca-n vis, a proaspăt. N-am visat asta prima oară. Devine frecvent visul, înlocuindu-l pe cel cu zborul într-o bulă de sticlă, deasupra a păduri verzi şi oraşe cu centre istorice.

Plus! O oră de somn, descrisă prin! Atacul caracatiţelor pui care aveau să invadeze insula pe care ne-am refugiat, atunci când vor creşte mari; şobolanii care dormeau cu mine în pat; sângele care-mi ţâşnea din gură neoprit. Şuvoaiele cele mai măreţe - din gingii şi cerul gurii. Toată lumea făcea un pas înapoi. Ulterior un mic atac al găştilor care vroiau să mă convingă de ceva în timp ce-mi operau în ghiozdănel. Mai am, dar am uitat.

Şi vă aşteaptă şi pe voi (doamnele şi domnişoarele) duminică în La Scena. Deşi va fi îmbrăcată, o recunoaşteţi voi sigur după burtică.

Foto: Elmar Lemes. Asistent: Valjean

Cînd erau în şcoală, P. îţi spunea mereu că tot ceea ce faci e de fapt un autoportret. […] unghiul pe care îl adopţi, lumina, compoziţia şi tehnica, toate te reprezintă pe tine. Tu eşti inclusiv motivul pentru care alegi să desenezi cutare scenă . Tu eşti fiecare culoare, fiecare tuşă de pensulă. P. obişnuia să-i spună: “Singurul lucru de care e în stare un artist e să-şi descrie propriul chip.” Eşti condamnat să fii tu.
Jurnal, C. Palahniuk

Am visat oribil. Mi-am pierdut şi minţile. Le declar nule. Am visat şi un cîine pe care l-am văzut azi noapte; în dublu exemplar, alb şi negru. Ăla alb era îmbrăcat. Sau ăla negru. Nu mai ţin minte. Visu cu cîinele era frumos. Îmi plac cîinii. Mai ales cînd sunt mici şi au formă de cîrnat. Altfel, tot oribil am visat.