Cînd erau în şcoală, P. îţi spunea mereu că tot ceea ce faci e de fapt un autoportret. […] unghiul pe care îl adopţi, lumina, compoziţia şi tehnica, toate te reprezintă pe tine. Tu eşti inclusiv motivul pentru care alegi să desenezi cutare scenă . Tu eşti fiecare culoare, fiecare tuşă de pensulă. P. obişnuia să-i spună: “Singurul lucru de care e în stare un artist e să-şi descrie propriul chip.” Eşti condamnat să fii tu.
Jurnal, C. Palahniuk
October 31st, 2007 at 11:46 am
Dap! “Eşti condamnat să fii tu.” D’aia m-am lăsat eu de pictură :))
P.S.: Ţi-a plăcut melodia?
October 31st, 2007 at 12:13 pm
De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine… nu e de râs, e de plâns :((
P.S.: …dar îmi trece repede, mă gândesc la noua mea geantă (bună de purtat doar în Croaţia) achiziţie brand new - made in mother Buglaria (importată din Taiwan cel mai probabil)… aşa, şi handicapul e ca şi dizolvat. Cum se dizolvă vitamina C în paharul de 200 ml.
October 31st, 2007 at 12:16 pm
…adică Bulgaria … la draqu, scriu prea mult, gândesc prea puţin!
P.S.: parcă aş fi pe blog-ul meu, eu oare unde mă cred?!
October 31st, 2007 at 2:43 pm
Mak-Mak-ule… Senchiu.