“Poate că singurul lucru pe fiecare dintre noi îl poate vedea e propria sa umbră. Ăsta’i studiul umbrei făcut de Carl Jung. El a spus că nu’i vedem niciodată pe ceilalţi. Nu vedem, în schimb decât frânturi din noi reflectate asupra lor. Umbre. Proiecţii. Asociaţiile noastre. La fel cum pictorii de modă veche stăteau în întunericul unei cămăruţe şi reproduceau imaginea văzută printr’o ferestruică, scăldată în lumina soarelui. Camera obscură. Nu imaginea exactă, ci reversul ei. Distorsionată de oglinda sau lentila prin care e filtrată. Mărunta noastră experienţă. Educaţia noastră pricăjită. Cum se lasă vederea controlată de privitor. Cum artistul de fapt nu există. Vedem ceea ce vrem. Vedem cum vrem. Nu ne vedem decât pe noi înşine.” - Jurnal
November 26th, 2007 at 6:55 pm
Ce te-ai astepta sa vezi? Mintea noastra e doar asociatie, totul e inteles printr-o asociatie, ceva din trecut. Clipesti si mintea primeste atata informatie, un neuron face beep si altul undeva face beep si el. Era soare, un copac, mare. Dar poate era o lampa si geamul catre cer. La fel si cu oamenii, si pe masura ce imbatranim ne uitam la toate din ce in ce mai putin. Poate doar copii mici se uita cu atentie in jur, ating, gusta. Meditand se zice ca pierzi detaliile din ce in ce mai tare si ajungi sa vezi doar esenta, caci detaliile te tin legat de lumea asta, dar eu nu cred ca e asa important sa le pierzi esti unic prin ceea ce vezi.
November 27th, 2007 at 4:19 am
„…” – Jurnal.
Întrebarea mea de mocofan în ale filosofiei/psihologiei: ce jurnal?
November 27th, 2007 at 9:24 am
lasand la o parte viziunea romantata cu lumina si umbrele etc, sunt total de acord cu chestia asta…in asa masura incat oricat de tare ma enervez pe cineva stiu in sinea mea ca de fapt nu as putea sa vad defectul acelei persoane daca nu ar fi familiar, adica al meu…mai multa lume s-ar calma daca ar stii si accepta chestia asta.
December 29th, 2007 at 11:23 am
“We don’t see things as they are, we see them as we are.”- Anais Nin