Pe strada mea era o casă
O căsuţă albă cu tocuri albe la uşi şi ferestre. Îmi părea tare rău că era nelocuită. Mă gîndeam că se simte singură. Zilele trecute în curtea ei erau oameni. Îi scoteau acoperişul. Prima dată m-am speriat. Mai pe după-amiază m-am gîndit că i se înlocuieşte acoperişul şi se va muta cineva în ea.
Au omorît-o. A se citi demolat. N-am fotografiat. Ar fi fost ca şi cum aş fi filmat pe unul care şi-o ia în barbă rău de tot şi apoi aş fi trimis imaginile la Pro Tv.
March 27th, 2008 at 12:02 am
[…] vrea sa aud de la: Robi, Miri, Ciupercutza, Andressa, Dono care sunt cele 8 chestii care nu le plac la ei. (fac linkurile later […]
March 27th, 2008 at 2:57 pm
Păi păcat ca nu ai fotografiat-o _înainte_ să o demoleze! Probabil se va construi vreun un bloc hidos, vreo vilă tip casa de cultură sau vreun “bijnţ ţenter” din sticlă şi oţel pe locul acela. Cam astea sunt trendurile curente.
March 27th, 2008 at 8:40 pm
Dacă tot ziceai că stai prin zonă cu prostituate, hai să zic la nemereală: Ştefan Furtună (actual Mircea Vulcănescu)? Plevnei? Eu sunt speriat de frenezia cu care se distruge tihna zonei ăleia, pentru a o înlocui grăbit cu termopane, pitici de grădină şi Moş Crăciuni agăţaţi pe ziduri. Nu ştiu - acum câţiva ani îmi doream ca românii să înveţe consumul şi capitalismul, să se formeze odată “clasa de mijloc”. Acum îmi muşc buzele… “mijlocul” s-a dovedit a fi sinonim cu “mediocritatea”…
March 28th, 2008 at 8:49 am
viata nu-i dreapta.
March 28th, 2008 at 10:04 am
… şi casele mor.
March 30th, 2008 at 5:11 pm
În satul meu, chiar în centru, lângă poliţie, era o casă din cărămidă roşie veche - cine a stat, pe vremuri, pe foarte vremuri, acolo, a avut ceva stare; era frumoasă, altfel decât cojmeliile din satele Câmpiei Române; de câţiva ani o ştiu şi, de când o ştiu, nu se simţea deloc bine.
Într’o margine a ei, o magherniţă lungită pe lângă unul dintre pereţi, adăpostea un atelier de vulcanizare. Într’o zi, pe la începutul lui martie, i’au dat în cap până nu i’a mai rămas nimic din acoperiş; am sperat ce a sperat şi Miri; dar într’o altă zi s’au apucat să o pună în genunchi şi au chinuit’o până toate cărămizile alea vechi şi roşii au ajuns nişte grămezi de material de construcţii.
Nu am fotografiat’o şi mi’a părut rău; nu am spus nimănui…
Într’o dimineaţă m’am oprit să dau o gură de aer roţii dreapta faţă la vulcanizarea relocată, temporar, alături, într’un fel de vechi grajd or some - abandonat. Am întrebat de bătrâna din vecini şi mi s’a spus că au dărâmat’o pentru a face o spălătorie auto.
Şi tot în satul meu, pe marginea lacului, pe drumul ce duce din sat spre reşedinţa de comună, se întindea o plantaţie de duzi. Au lăsat’o să se usuce după care au băgat drujba. În inima plantaţiei se ridica o casă, un fel de vilă boierească, cu arhitectură specifică deja amintitei Câmpii Române; mult mai răsărită decât restul caselor ţărăneşti - era, cum spuneam, o casă boierească; o vedeam de pe balconul de la etaj, pe malul celălalt al lacului, în amurg. Era frumoasă. Am întrebat prin sat, nimeni nu ştia nimic despre proprietari; am întrebat la primărie iar Marinică, acest Hrebe local, mi’a spus că o să le transmită proprietarilor că mă interesează. N’a mai dat nici un semn iar când n’am mai avut răbdare şi l’am sunat m’a anunţat că proprietarii sunt în Franţa şi urmează să vină.
Era, deja, prea târziu. Mai întâi au cedat grinzile şi s’a prăbuşit acoperişul. Aoi a început să dispară, încetul cu încetul. Acum… Acum n’a mai rămas decât un maldăr de gunoaie care creşte încontinuu.
N’am fotografiat’o. Şi’mi pare rău…
March 30th, 2008 at 5:30 pm
ba da, ba da… pe asta din urma o am intr’o fotografie mica-mica!
March 31st, 2008 at 5:44 pm
Mare pacat ca in Romania nu e la moda restaurarea . Arhitectura veche are ceva special dar binenteles ca e mult mai usor sa razi tot si sa trantesti un bloc inestetic de termopan
April 4th, 2008 at 9:14 am
Si casele se impusca, nu-i asa?