simţ enorm şi văz monstruos

… şi da, mai trăiesc.

[ Later edit]

& curcubeul de azi

si admiratorii de curcubeu : )

& cel de anul trecut

mie mi-a fost lene sa ies pana afara da’ am vazut ca la antena 3 au facut si stire despre asta : )

& bonus

Later edit si erata cu reprogramare - Va invitam joi 22 mai, ora 18:30, in subsolul Librariei Carturesti la prezentarea proiectului despre trasee culturale pentru bicicletă în Ţinutul Reghinului. Acest proiect initiat de Asociaţia Culturală Reener Ländchen, în parteneriat cu liceele din Reghin realizează o ofertă de ecoturism. Arh. Klaus Birthler va prezenta cum s-a născut proiectul şi cum a evoluat.

Varujak iar a cazut de pe acoperis si si-a julit manutele si boticul si nu vrea altceva decat sa doarma ca o placinta moshtrofontzita pe burtica mea. bad, bad valji!

In prag de campanie electorala, continua distrugerea sistematica a identitatii si mediului Bucurestiului.
Destul! CAPITALA NOASTRA NU E MOSIA VOASTRA!
 
 Asociatia Bucuresti, Asociatia 21 decembrie, Grupul pentru Dialog Social, Alianta Civica, Grupul de Actiune “Noii Golani”, Asociatia Salvati Bucurestiul si Federatia Biciclistilor din Romania cheama iubitorii Bucurestiului la MARS DE PROTEST autorizat impotriva distrugerii identitatii si mediului inconjurator din Bucuresti.
Ne intalnim duminica pe 11 mai de la ora 13 pe traseul Catedrala Sfantul Iosif – Piata Revolutiei – Parcul Cismigiu.
 
Cerem rezolvarea in regim de urgenta a urmatoarelor probleme:
 
 Dezmembrarea constructiei de langa Catedrala Sfantul Iosif
Legea spune negru pe alb ca monumentele istorice sunt protejate pe o raza de 100 de metri. Exact langa Catedrala Sfantul Iosif, datand din secolul XIX, un consortiu incearca constructia unei cladiri gigant.
 
Protejarea Caii Victoriei de tunuri imobiliare
Calea Victoriei este coloana vertebrala a identitatii Bucurestiului. Cuprinde sute de ani ai istoriei orasului. Iar cativa oameni doresc sa o sluteasca cu constructii supradimensionate.
 
Redeschiderea Strandului Tineretului
Strandul Tineretului este o baza sportiva infiintata de Regele Ferdinand pentru “o sanatoasa dezvoltare a tinerimii” pe care birocratii vor sa o distruga.
 
Deschiderea Parcului cu Platani
Suntem pe ultimul loc in Europa la spatiu verde per locuitor. In acest timp BNR, institutie publica a statului roman platit din banii nostri, are in subordine Parcul cu Platani si il tine inchis accesului public iar Primaria tace complice. Mai e nevoie sa adaugam ceva?
 
Oprirea distrugerii imprejurimilor Cismigiului
Cel mai faimos parc din Romania risca sa incapa pe mana rechinilor imobiliari. Viorel Hurduc din PMB a cerut initial 4 zgarie-nori pentru orientarea celor care se plimba prin parc. La protestele presei si societatii civile, se pregatesc „doar” 2 turnuri: unul la strada Brezeoianu peste Tipografia Universul de la 1882, celalalt gard in gard cu Cismigiul.
 
Implementarea transportului ecologic
Ce ne temeam s-a confirmat - suntem cea mai poluata capitala din Europa. Cum sa nu fim cand modalitatile de transport nepoluante sunt ignorate sistematic: metroul e prins in certuri politice, liniile de tramvai sunt refacute in ritm de melc, pistele de biciclete sunt facute de forma.
 
 Ne vom intalni noi, iubitorii Bucurestiului, cu pancarde sau alte instrumente prin care sa cerem rezolvarea urgenta a problemelor care distrug identitatea si mediul orasului nostru. Ne vom intalni pentru a spune autoritatilor locale: CAPITALA NOASTRA NU E MOSIA VOASTRA!
Simbolurile sau oamenii politici de orice fel nu sunt acceptati.

… M-am trezit cu greu după ce alarma telefonului a sunat cam o oră şi douăzeci de minute. Doar un zgomot infernal ce se auzea de jos m-a făcut târziiiiu să mă dau jos din pat. Era de fapt spaima. Spaima ca ar putea cumva să demoleze casa de langă mine. Cumpărată de cineva care a mai demolat alta, la doar câteva case distanţă. Am făcut totul rapid şi impersonal. Am fugit pe scari cu părul ciufulit şi electrizat. Adică cu un un fir de ciuf în cap. M-am uitat în stânga, la casă. Era tot acolo şi era singură. Lacătul îi atârnă încă pe uşă. Geamurile sunt tot sparte după ultima rundă de furat lemn şi cărămizi.

În dreapta am depistat imediat şi sursa zornăitului înfiorător. Oamenii tăiau iarba cu o maşină de tuns. Şi atunci m-a izbit. Mirosul violent. Primul obiect de care s-a lipit ochiul meu somnoros au fost bocancii. Bocancii grei şi înalţi mînjiţi de iarbă. Aş putea zice că erau mânjiţi ca şi cu sînge. Pur şi simplu duhnea. Te izbea. Te lovea direct în moalele capului. Bocancii şi picioarele până la genunchi erau verzi. Un verde lichid. Stropi de iarbă amputată. Dacă nu era atât de violent mirosul poate te-ar fi îndemnat s-o paşti pe toată care mai rămăsese. Făceau cu schimbul. Omul cu bocancii de pe asfalt obosise şi venise rândul altuia să-şi împroaşte încălţările ca într-un ritual.

Pe Berzei maşinile erau parcate peste tot. Tu singur puteai să te strecori, dar o mamă cu un copil în cărucior de exemplu n-ar fi avut nici o şansă. Şi atunci am simţit prima tensiune în mâini. Mi-ar fi fost bun un ciocan. Mai incolo, pe drum, m-am înveselit un pic. Un căţel urît alerga cu lesa tîrîş. Şi sărea ca la concurs. Asta mi-a smuls un zîmbet. Fleoşc, hrrrrr, hîîîrşt. Scuipatul stăpînului m-a readus, de pe planeta cu căţei alergători.

Troleibuzul scîrţîie. În stânga mea sunt un băiat şi o fată. Vorbesc. Ea are o voce ca o tînguailă. Şi nu se opreşte. Se tînguieşte. Mă uit la ea, are o figură normală, n-ai zice că e ea sursa vocii tînguite, ca de bocitoare bătrînă. Vorbeşte. El îi răspunde. Ei îi place de un băiat. E veselă. E veselă dar se tînguieşte. Nu reuşesc ca de obicei să mă concentrez la cartea mea. Nu mi s-a mai întîmplat. Tînguiala mă termină. Îmi tot ridic ochii dintre file, doar doar tînguitul o înceta. Nu încetează. Se tînguieşte din ce în ce mai mult, se tînguieşte pe tonalităţi din ce în ce mai înalte. Venele de la mîini îmi zvîcnesc. O urăsc pentru că nu mă lasă să fiu, doar eu şi cartea mea şi scîrţîitul insesizabil. Vreau un ciocan. Să-l ridic cu avînt deasupra capului. Să… Şi atunci pieptul ar răsufla uşurat, pocniturile din tîmple ar înceta şi mîinile s-ar relaxa şi ar atîrna moi pe lîngă corp ca după un masaj cu creme aromate.

Eu sînt bine. Am ajuns la birou.

“Şi tu, poate, vei muri cîndva, ca mine. Dar atunci tu cui îi vei scrie ultima scriosare? […] Ce milă mi-e de mine, de tine. Cît de mult te iubesc, şi pe mine, şi pe toţi ceilalţi. Viaţa însă e duşmanul, un soi de hazna, o farsă. Dracul s-o ia! Şi totuşi e bine că există în ea cineva căruia să-i spui ‘rămas bun’, şi ‘mulţumesc’ , şi ‘iarta-mă’ pentru toate micile sîcîieli de acolo.” - Cartea Fericirii

SHUM DUSTIN

se mai colorează obrazul….

http://andusimion.ro.tl/

http://andusimion.blogspot.com/

adică prea mult. şi în ultimul timp nu prea mi-a plăcut nimic, pentru că prea m-am prăbuşit în mine şi atît.