Mirela BRATU
Ianuarie 2007. Eu. Prietenii îmi spun simplu Bratu. Sau Miri. M-am născut pe 30 noiembrie 1978, sunt om de presă pe net şi fac fotografii cu prietenii mei. Îmi plac cîinii. Pisicile nu-mi plac, decît în poze. Îmi place mult Motanul meu, pentru că se comportă cîineşte încă din ziua cînd a cerut să-i fiu stăpînă şi m-a urmărit printre blocuri cam două staţii de mers pe jos. A schimbat multe case alături de mine. A locuit întîi, timp de două săptămîni, într-o cutie de pantofi, pe care a schimbat-o pentru o garsonieră. Grasoniera a dat-o pe apartament şi apartamentul pe o mansardă. Mansarda pe acoperiş, adică mai multă libertate şi am aflat împreună că libertatea poate ucide. Anul trecut ne-am mutat înapoi la bloc, pentru a descoperi că de fapt ce nu te ucide, te întăreşte. Motănel are doi ani şi se numeşte Valjean. În viaţa mea au mai existat Pupuchu Arion Escobar, Katia, Papua, Leda, Baltazar, Bela, Pufi şi Mihail. Dar nici unul nu era pisică şi deci nu avea şapte vieţi. Pupuchu, ce-i drept, a avut două. Restul, doar una…
Septembrie 2007. Da, m-am întors acasă, la mansarda cu acoperiş pentru Valjean… Valjak are probabil deja trei ani şi merge pe patru.
